Malaezia – Kota Kinabalu

Vacante exotice

Natura în toate formele sale: sălbatică, exotică, curioasă, fusion…ată

-Partea I-

By Cristian, turist pasionat, călătorește singur sau împreună cu soția (cuplu fără copii)

Sunt departe de turistul cu rucsacul în spate, care nu știe unde o să doarmă la noapte, sau unde o să ajungă mâine. Îmi place să am un anumit confort, cred, mai mult mental. Totuși, Malaezia, m-a făcut să îmi schimb stilul de a călători…

Am plecat singur, pur și simplu din dorința de a lăsa stresul in România, chiar si pentru trei săptămâni. Ce e drept, am prins și o ofertă last minute. Acestea fiind spuse, mi-am facut bagajele și am plecat.

Destinația: Malaezia
Localizare: Kota Kinabalu
Scop: destresare
Motto: totul începe cu un somn bun

Mâncare, experiențe, mâncare!

Kota Kinabalu este un oraș în plină dezvoltare, din sudul Malaeziei. Este o destinație populară, aflată la o oră distanță cu avionul din Kuala Lumpur. Nota bene: Air Asia are mai multe zboruri pe zi. După o scurtă călătorie cu taxi de la aeroport, ajung la hotel și încep explorarea. Am avut noroc și cu un tip foarte prietenos de la recepție, care, pe toată perioada șederii, mi-a furnizat o grămadă de informații utile.

Asia turistică, în general, stă destul de bine la lucruri pe care poți să le faci, iar Kota Kinabalu respectă ”rețe

ta”. Ai la tot pasul agenții de turism, excursii de o zi, taxiuri, autobuze, informații. Vă declar, însă, cu mâna pe inimă că in primele zile NU am făcut nimic turistic. De ce să ma grăbesc, nu?! M-am plimbat, am văzut diverse atracții ale orașului, piețele, magazinele și, în general, am încercat să înțeleg localnicii si viața lor de zi cu zi. Până am descoperit mâncarea….

Off! Nici nu știu de unde să încep. Vedeți, Malaezia este mama fusionului (adică treaba aia când diverse bucătării, se îmbină în ceva nou)! Ai mâncare indiană, chinezească, japoneză, vietnameză, plus un mix de nou cu vechi. Fiind fan ramen food (un fel de supa traditionala japoneză, care se face cu pește sau carne, plus diferite ierburi), am descoperit restaurante care gătesc precursorul ramenului (Laumen). Am găsit restaurante care au supa chinezească tip hot pot, care se gătește ca în antichitate, sau supă chinezească de porc cu tăieței și ceai negru. În fiecare zi, alegeam să încerc ceva nou, ceva diferit. Rezultatul: plus 5kg!! DAR bine ”cheltuite”, niciun regret.

Experiențele (sălbatice) locale, de neratat

Localnicii nu merg la plajă pe lângă orașe. Aleg diverse insule, unele destul de izolate, unde ai la dispoziție kilometri întregi de plajă, doar pentru tine. Cum faceți să faceți ca ei? Vă duceți în port, unde sunt grămadă de bărci tip taxi, care fac drumuri dus întors, sau diverse excursii de o zi, ori tururi între insule, cu mici popasuri. Ca sfat, vă recomand sa mergeți la un birou Info Turism când ajungeti pe una din insule, acolo completați un formular și apoi puteți sa

mergeți oriunde pe insula respectivă și să faceți baie unde credeți. (Formularul e un fel de declarație pe propria răspundere că, dacă pățiți ceva, ei v-au avertizat)

Urmează o plimbare (pe jos) de zeci de minute, poate chiar și ore (tu decizi) printr-o junglă puțin amenajată, cu câteva cărări, uneori pe lângă mare, alteori printre copaci si verdeață. Mai dai de un varan, de o maimuță…Dap, m-

am întâlnit cu un varan de doi metri! Ei, da, pe asta nu o poți spune dacă mergi pe ”căile bătătorite” ale turiștilor obișnuiți. Noroc că nu sunt obișnuit. Și noroc că noi avem urși în România, că așa nu ne (mai) sperie o șopârlă mai mare?! În plus, cu siguranță nu a mai văzut români și deci nu știe ce gust are carnea. De român. Deci nu are de ce să mă mănânce. (Oare formularul ăla zicea ceva și de reptilele autohtone???)…În altă zi, am mai văzut un varan, pe o plajă mai turistică. Se bronza la blitzurile unor turiști chinezi. Am reușit și eu să îi văd coada de data asta.

VA URMA….