AS de vacanta: Jurnalul a doi călători simpli, Anca și Sorin

Vacante exotice

Capitolul I: Departe, departe, pe plaiuri de Eden: #Malaezia

Parcă nu e vara vară dacă nu mergi un pic și pe la mare, sau ocean, sau orice fel de apă unde poți face o baie bună. Și cum Spania, Grecia, Turcia nu prea mai au multe necunoscute pentru noi, românii, am decis să mergem undeva mai departe. În Malaezia! #amzis. Haștag zis și făcut!

Primul pas spre vacanța perfectă e să cauți opțiuni de zbor. Din păcate, nu sunt prea multe și e greu să le potrivești, cu escale, schimburi și ajungeri la timp la hotelul rezervat, și să mai și ”puște” fără să îți explodeze bugetul! Așa că am apelat la o agenție de turism. Chiar și așa, ne-a cam descumpănit un pic durata călătoriei cu avionul, dar…ne-am revenit rapid când ne-a apărut în minte plaja întinsă și apa cea curată. Un lucru e cert: aproape 15 ore de zbor sunt o provocare pentru oricine, deci trebuie puțină răbdare, câteva cărți, un laptop cu bateria full și niște filme bune care să facă timpul să treacă mai repede. Ei, nah, și ce, noi suntem ardeleni, deci, prin definiție, oameni răbdători, nu?! J

Așa că ne-am apucat ”cătinel” să împachetăm. Dar ce să luăm cu noi? Internetul zice că e tare cald în Malaezia, așa că am scăpat rapid de grija hainelor voluminoase. Tot internetul a zis că poate ploua din senin, așa că am zis să nu riscăm și am pus și o pelerină. Bine, am mai împachetat și alte cele, dar cam asta e ideea de bază. Zilele trec repede-repede când te apropii de vacanță, așa că le-am numărat cu atenție, ca să nu scăpăm vreuna și să ne pară așteptarea prea lungă. Și a venit și ziua în care am pornit la drum.

15 ore mai târziu eram în Kuala Lumpur! Cum să vă spun? Este altă lume! Nu știu exact ce îmi imaginasem eu când am plecat de acasă, dar Kuala Lumpur este cu totul și cu totul altceva. Dezvoltarea orașului este spectaculoasă, arhitectura este impresionantă și orașul este ca un furnicar. Ar merita o vacanță pe care să o petrecem doar aici ca să putem să ne bucurăm de tot ceea ce are orașul de oferit! Deocamdată, însă, ne ”ținem” de ce ne-am propus în țara noastră cea-cu-climă-temperată-uneori-rece-vara: plaje întinse și ape limpezi all the way! Așa că am lăsat forfota orașului în urmă și am pornit spre marea noastră cea albastră…

Noi am ales Langkawi, stațiunea eminamente turistică a Malaeziei, de departe cea mai vizitată dintre toate zonele de coastă ale țării. Nu regretăm, însă, nici o clipă! Locul NU este înțesat cu turiști, așa cum se întâmplă prin alte părți. Te poți bucura liniștit de spațiul tău intim, pe plajă. Cel mai apropiat ”vecin” se odihnește și el la câțiva metri buni de tine. Obișnuiți fiind cu forfota continuă de pe alte meleaguri cu ieșire la mare, aici am fost surprinși că nu ne-a deranjat nimeni. Adică nu tu strigăte, nu tu muzică la un volum prea mare, nu tu priviri indiscrete, sau situații stânjenitoare cu alți turiști! Muzica se aude în surdină, suficient de tare încât să înțelegi ce anume se cântă, dar suficient de încet încât să nu te deranjeze. Pe măsuța de lângă tine poți să-ți lași liniștit un cockteil, o bere, o apă, sau ce mai vrei tu.

Apropo de alcool… deși malaezienii sunt musulmani, și religia lor are suficiente constrângeri în ceea ce privește consumul de alcool, al anumitor alimente sau purtarea anumitor haine, turismul e o altă religie! Adică pe insule turistul e la putere. Se vinde alcool, doamnele pot sta la plajă liniștite în constum de baie din două piese, că nu le ceartă nimeni. Dar două piese să fie! Mai puțin(e) nu se acceptă și zicem că este bine să îi ascultăm pe oameni: în definitiv, suntem oaspeți în țara lor și trebuie să le acordăm respectul cuvenit.

Să vă spunem câteva cuvinte despre plajă. Nisipul este cel mai alb pe care l-am văzut vreodată. Alb imaculat precum făina. Și foarte fin… Este o senzație nemaipomenită să îți îngropi tălpile în nisip și să te joci un pic prin el. Senzația este atât de relaxantă de parcă ai fi stat câteva minute să îți facă cineva un masaj la tălpi. Iar plaja este cât vezi cu ochii, alb peste tot și insulițe cu oameni relaxați și fără griji, presărați pe ici-colo.

Odată intrați în apă, ne-am aflat în mijlocul unei dileme: să mai ieșim la mal pe nisipul nostru ca făina, sau să ne bucurăm precum niște copii de apa minunată, caldă și limpede? Pentru că apa este chiar caldă, perfectă pentru baie, iar nisipul de sub picioare este și mai fin când este pe fundul mării și poți călca pe el până destul de departe în larg. Chiar ai senzația că ești în paradis! Mai ales că din apă poți admira cel mai bine peisajul înconjurător. Pădurea tropicală este efectiv la marginea plajei și o înconjoară, indiferent de direcția în care te uiți. Iar culorile, wow, culorile?! Sunt atât de multe nuanțe de verde câte nu credeam că există în natură!

Una peste alta, arhipelagul Langkawi este dovada faptului că Paradisul există și el este pe pământ. Suntem siguri că există și în alte părți ale lumii… Dar, până îl descoperim și pe alte meleaguri, e clar ca lumina soarelui de acolo că în Malaezia este o bucată de Eden pe care merită să o vizităm măcar o dată în viață!

Și acum, în loc de disclaimer: da, toată călătoria în Paradis am rezervat-o și planuit-o împreună cu o agenție de turism, pentru că ni s-a părut drept cea mai sigură și convenabilă și mai puțin consumatoare de timp și de bani (remember ce spuneam la începutul articolului?!) variantă, în special pentru o destinație exotică. Da, pe blogul aceleași agenții publicăm acest articol, pentru că ni s-a părut corect să relatăm și aici, așa o cum facem de fiecare data pe Booking, TripAdvisor și Google, experiența avută. O experiență care merită un rating de 5 stele, fără nicio rezervă. Asta poate și fiindcă ZTour are, am înțeles, un parteneriat cu Ministerul Turismului și Culturii din Malaezia și cu Tourism Malaysia, un departament în cadrul ministerului dedicat promovării și încurajării turismului și a industriilor și serviciilor complementare, atât pe plan internațional, cât și intern. Wow, ei au un asemenea departament! Și știți ce e și mai uimitor? Că funcționează (continuu) încă din 1972!!

Semnat Anca și Sorin, turiști împătimiți, scriitori ocazionali, pe cale de a deveni bloggeri.

Tagged